Acest timp al iubirii
Mai întâi a fost cuvântul
Eminescu să ne judece, zise Grigore Vieru în numele unei
întregi generații de luptători pentru renașterea națională... Eminescu să ne
judece, a îngânat compozitorul Ion-Aldea Teodorovici, căutând cele mai sfinte
note muzicale... Eminescu să ne judece, zice fiecare om de bună credință, când
nu mai găsește cuvintele potrivite sau nu știe să blesteme, nu poate sau pur și simplu nu vrea să
înjure...
Și iată că marele Eminescu a stat mai multe zile și ne-a
privit, de colo sus... Și mă întreb și te întreb, dragă radioascultătorule, ce
întrebare crezi că frământa sufletul marelui Eminescu? Știu, răspunsuri vor fi
multe... Fiecare cu răspunsul său. Eu cred că în toate aceste zile, până la
decizia Curții Constituționale, o mare nedumerire a predominat ființa cerească
a poetului: de ce anume ziua de naștere a marelui poet a fost aleasă pentru
alegerea președintelui, pentru spectacolul politic?... Poate pentru ca anume Eminescu să-i apere pe
politicieni, Eminescu să-i încurajeze,
Eminescu să-i judece poate?.. În calitatea mea de om de litere, eu sunt
împăcată că alegerea președintelui nu se va produce la 15 ianuarie, și că
spectacolul și circul politic nu se va produce în ziua de naștere a lui
Eminescu... Și, posibil, demnitarii noștri vor ieși să depună flori la
monumentul clasicului literaturii române... Vor ieși toți împreună sau fiecare
în parte... Și Eminescu îi va privi pe fiecare... și pe cel cu un zâmbet trist,
și pe cel cu un gând ascuns, pe cel care știe a onora cultura neamului său, și
pe cel care va veni să depună flori doar ca să fie înconjurat încă o dată de
grămada de reporteri și corespondenți... Dar presimt că Eminescu îi va privi
atent și pe cei care nu vor veni să depună flori la monumentul poetului având
ceva mai important de făcut: să meargă la o beție, la cazinou sau la saună...
Eu vreau să cred că va veni multă lume de bună credință
pe Aleea Clasicilor, un loc sfânt nu doar pentru chișinăuneni, ci pentru
cetățenii întregii țări... Or, Aleea Clasicilor șerpuiește prin toată
Moldova... Azi, suflul Aleii Clasicilor e plecat la Sauca , din raionul
Ocnița, la Aniversarea a 85 de
ani de la nașterea regretatului Petru Zadnipru... mâine suflul Aleii Clasicilor
poate ajunge în altă localitate la vreun eveniment cultural, literar sau
social-politic... Și indiferent unde se află omul în ziua de naștere a marelui
poet, indiferent ce funcție ocupă un cetățean sau altul – a gândi pe o clipă:
Eminescu să ne judece....și atunci când îngânăm laitmotivul Eminescu să ne
judece, poate că cel puțin atunci ne vom gândi la faptele noastre de zi cu
zi....
...cu dor de Eminescu
Radio Vocea
Basarabiei
Ianuarie 2012
SONDAJELE ȘI ALEGĂTORII
Noroc, dragi prieteni. Voi cei de-o vârstă cu Independenţa republicii, cei care, chiar din clasa întâi aţi studiat limba română în baza grafiei latine, voi, care, sper că sunteţi alegători activi, care aţi monitorizat alegeri de diferite niveluri, aţi desfăşurat şi sondaje, ştiu că sunteţi foarte nedumeriţi acum, de pe la începutul lui februarie 2012... şi mă întrebaţi cum de se întâmplă asemenea lucruri în Moldova?... Şi eu sunt la fel ca Şi voi: dezamăgită, întristată, de parcă cineva ar fi scuipat chipul Moldovei şi nimeni, dar absolut nimeni dintre marii demnitari nu a sărit s-o apere. Groaznic, dar nimeni. De ce oare?
De la 2001 încoace nu mă miram când observatori pentru alegeri parlamentare se culegeau pe Internet. Era vorba de bani grei, şi unele coaliţii de ONG-uri cu membri doar pe hârtie, care încercau să facă un ban şi să se facă vizibili cel puţin în timpul unui sau altui scrutin, căutau tineri membri pe Internet chiar în preajma alegerilor. Şi trimitea un partid sau altul tinerii săi, şi şedeau aceşti membri de partid din partea acelei coaliţii de ONG-uri, şedeau aceşti aşa zişi "observatori" liniştit pe parcursul întregii zile cât durau alegerile, şi nu vedeai o contestaţie sau cel puţin o observaţie din partea lor. Iar observatorii internaţionali, ieşind aburiţi dintr-un orăşel subteran sau altul, ziceau calm: totul va fi OK, doar sunt prezenţi la secţiile de votare o mulţime de observatori independenţi... Da, era o mulţime de lume, dar numai nu erau observatori, şi nici independenţi.
Şi tot aceşti tineri erau încadraţi deseori în diverse sondaje. Şi dacă careva dintre aceşti tineri mai disciplinat, nu se putea rupe de la lecţii, se vedea nevoit să făcă sondajul la telefon, cu propriile rude şi prietenii săi, sau, şi mai şi – alcătuia un sondaj după propria lui imaginaţie... un sondaj, care, uneori era mai aproape de adevăr decât cele calculate după fel de fel de metode moderne. Toate aceste le cunoaşteţi prea bine mulţi dintre voi, dragi alegători activi. Din acest motiv rar cine crede în rezultatele căruiva sondaj.
Chiar şi în cazul unui sondaj făcut ca la carte nu putem crede totalmente cifrelor, căci foarte mult depinde de cine a comandat sondajul, de cine a efectuat sondajul, de cine a calculat şi cine a analizat rezultatele sondajului, şi, ca să satisfacă comanditarul, cum apoi le-a modificat şeful, şi cine, în fine, şi când prezintă sondajul. Căci prezentarea la momentul potrivit a unui sondaj e foarte important lucru.
Din acest motiv rezultatele unui sau altui sondaj efectuat în Moldova e ceva amuzant, ca o poveste de adormit copiii. Iar în preajma alegerilor – nu e decât o orientare vagă pentru alegătorul indecis, şi nu mai mult. Dar toate acestea le zic despre ONG-uri de buzunar, despre tinerii fără competenţe în domeniu, chiar dacă au careva facultate, despre tineretul studios care în timpul alegerilor pur şi simplu vor să facă un ban... şi îi înţelegi pe aceşti tineri, căci majoritatea sunt bolnavi de subnutriţie. Dar sunt unii şmecheri care fac câte 50 de mii de lei la un scrutin. Cum? Simplu de tot. Primeşte un membru de partid 10 mii de lei pentru ca să adune la miting 100 de persoane. El nu dă acestor tineri câte 100 lei, ci doar 20 de lei fiecăruia, şi 8 mii de lei le pune la buzunar. A doua zi – alt miting, şi iată că în două zile are 16 mii de lei. E nevoie să facă masteratul, să se chinuie prin străinătate? Nu, şmecherii se descurcă bine acasă, ei nu au unde pleca.
Dar cu câtă durere te uiţi la cifrele unui sondaj dat drept adevărul absolut de către unii oameni adulţi, care se învârt în domeniu nu de o zi şi nu de o lună, care se doresc a fi formatori ai opiniei publice... Şi cât de nedumerit rămâi când găseşti la un sondaj întrebări atât de aiurite, atât de anapoda puse, că nici nu ştii ce ai răspunde, şi nici pe ce lume se află aceşti organizatori de sondaje, şi te întrebi dacă nu cumva au pierdut număratul anilor şi nu ştiu că ne aflăm în mileniul trei. Ce fel de sondaj e acela care pune întrebări de felul: pe cine stimezi mai mult – pe români sau pe ruşi? Oare să fie aceasta o întrebare a unui sondaj sau e mai mult o provocare?...
Din toată mulţimea de membri de partid de facto sau de jure, pe care câteva posturi TV private de
Şi iată că o organizaţie care se numeşte foarte solid "Centru de Cercetări Strategice şi Consultanţă Politică „POLITICON" ne-a oferit pe parcursul anului 2011 mai multe sondaje. E o părere a câtorva oameni, precum există şi părerea altor oameni, nu mai puţin competenţi în domeniu. Aceste sondaje cred că nu deranjau majoritatea alegătorilor.
Însă sondajul pentru ianuarie 2012 vine să insiste că neamul nostru nu ar mai avea idealuri. Prin acest sondaj idealurile alegătorilor autohtoni sunt infestate, sunt lovite din spate (metode deja bine cunoscute în politichia moldovenească), sunt batjocorite aspiraţiile unui neam, şi foarte fin sunt manipulaţi alegătorii.
La tot dezmăţul din ţară anume sondajul Politicon-ului pentru ianuarie 2012 era "foarte necesar".
După acest sondaj am căutat să aflu cine sunt acei experţi care îşi permit să manipuleze opinia publică în aşa fel, încât toţi alegătorii ţării să creadă că cetăţeanul Evghenii Şevciuc e printre primii 10 cei mai influenţi politicieni ai Moldovei. Domnilor, nu aţi greşit? Poate printre cei mai influenţi politicieni din Europa?... În acest caz mă întreb, cum de în sondajele pentru 2011 acest tovarăş era pe locul 149 (undeva în preajma lui Oleg Voronin, un alt politician mare de tot descoperit de aceeaşi experţi). Cum de peste noapte cetăţeanul de
Domnilor politicieni, aţi fi putut să-i întrebaţi pe domnii experţi, de pildă, ce caută acest cetăţean al regiunii separatiste, nerecunoscută de nimeni (cu excepţia Politicon-ului) alături de politicienii de vază ai ţării? Nu a întrebat nimeni? La ce bun... În acest caz poate că are dreptate un analist politic când sugerează că R.Moldova poate deveni de curând o mare republică transnistreană...
Am foarte multe întrebări în urma acestui sondaj pe luna ianuarie 2012. Personal nu voi mai crede în nici un sondaj, de unde nu ar veni el.
Tot azi, privind un post TV privat, am dat de un reportaj despre ce credeţi? Cum îngheaţă copiii? că nu au ce mânca bătrânii? că nu au unde lucra tinerii după două masterate? Nu, lumea admira brăţarele aduse de cetăţeanul Şevciuc tocmai din Grecia, ca să-i poarte noroc. Privind acest reportaj m-am întrebat, cine să mai ştie, poate că aceste brăţare au şi influenţat experţii de
pentru Vocea Basarabiei,
februarie 2012
Acest timp al iubirii
O, doamnă, ce timpuri trăim, - îmi zise în stradă zilele acestea o femeie
care mă cunoaşte...Văzând atâta durere în glasul ei, am încercat să fiu mai optimistă.
Trăim... Acest timp al iubirii, - am surâs, grăbindu-mă să nu îngheţ, şi încercând să-i ofer şi bietei femei un pic de speranţă... Acest timp al iubirii, am repetat eu, deoarece femeia mă privea de parcă cădea cerul peste ea. Da, acest timp al iubirii... timp în care fiecare mamă îşi iubeşte copilul, căminul, munca... Copiii, la rândul lor, îşi adoră părinţii, neamul, ţara...
Acum e un astfel de timp? – mă privi femeia mirată de
tot, de parcă nu eram eu, cea pe care o cunoscuse la Marea Adunare Naţională
din 1991. Am invitat femeia la
Biblioteca municipală B.P.Haşdeu, unde, în prima zi de
februarie 2012 am lansat câteva cărţi de poeme editate anul trecut: printre
care şi cărţile Eu am dreptul, pentru copii, şi Acest timp al iubirii, pentru
adulţi. Da, am răspuns eu, continuându-mi gândul, acesta e timpul în care
trăiesc zi de zi eu, şi încerc să
ademenesc în acest timp cât mai multă lume – copii şi
părinţi, tineri şi adulţi, indiferent de profesie, religie, naţionalitate... pe
toţi contemporanii mei, pe care îi vreau fericiţi, trăind un timp al iubirii...
Din păcate... în acest timp tot mai puţini şi mai puţini oameni cred în
prezent. Pentru că au avut grijă unele partide
politice şi demnitarii corupţi care au stat peste un
deceniu în parlament sau la diverse ministere şi au creat legi prin care au
putut să distrugă lucrul cel mai important: credinţa, speranţa cetăţenilor...
Au contribuit la aceasta şi unii analiști politici, comentatori, experţi,
consilieri, purtători de cuvânt etc. – un fel de băgători la toate ecranele,
care au turnat atâta murdărie unul pe altul, apoi, împreună, i-au murdărit pe
toţi, indiferent că aceste persoane reprezentau instituţiile statului, cultura
sau patrimoniul ţării. Aşa că am ajuns la ziua de azi când ne simţim... de parcă
ne aflăm într-un război civil... Un război civil mediatic... şi cum lumea stă
priponită la micile ecrane, mai ales pe un timp geros cum e acum, şmecherii
toarnă şi toarnă peste consumatorul de informaţie tone... milioane de tone de
"adevăr", crezând că bietul consumator naiv îi crede... Şi alţii nu
mai puţini şmecheri, transferă violenţa mediatică în violenţa stradală... Sunt
implicate chiar şi feţe bisericeşti... care nu mai citesc rugăciuni, ci
discursuri politice... şi stă la o staţie de troleibuz o bătrânică şi îl
blestemă pe un
lider de partid, şi altă bătrânică, la fel îngheţată
de-a binelea şi ea - înjură alt lider... Intelectualii dezamăgiţi în toţi şi
toate, se salută cu câte o frântură de frază
scurtă, spusă chiar azi de careva demnitar, semn că au
auzit şi ultimele "perle" ale marilor filosofi autohtoni... Asta este
o lume pe care o produc unii.
Dar este şi altă lume... Intraţi în ea. Şi stau eu şi privesc sala arhiplină a Bibliotecii B.P.Haşdeu, şi lumea care aplaudă din suflet copilul care recită:
Eu am dreptul a munci,
Bucurie să-mi rămână –
Eu am dreptul a iubi
Limba cea română...
Lumea aplaudă îndelung copilul
mic de tot venit de la o grădiniţă... Şi eu sunt ferm convinsă că în familia
acestui copil predomină anume un timp al iubirii... Apoi în prim plan,
îmbujoraţi, apare un grup de elevi din clasele primare împreună cu diriginta,
dna Ciuhrii, elevi care ţin un discurs fantastic de frumos despre poezie,
despre drepturile copilului, apoi mai mulţi dintre ei recită din cartea
"Eu am dreptul", recită din poezia care, nu este prezentă în nici un
manual al lor, în nici o librărie, în nici o bibliotecă liceală... şi eu sunt
bucuroasă că aceşti elevi trăiesc acest timp al iubirii... al iubirii de
frumos, de poezie, de oameni, de iubire şi respect pentru cultura şi
personalităţile acestui neam. Apoi intervin elevii din clasele mai mari de la
diferite licee din capitală, studenţimea şi masteranzii, care vorbesc mai
interesant decât mulţi dintre demnitarii noştri, şi folchista Natalia Croitoru
cântă la chitară, cântă dumnezeieşte Femeia cu inima sfântă – un cântec minunat
pe un poem din cartea Acest timp al iubirii...şi vorbesc profesori universitari,
altă lume... şi Silvia Goncear, o regină a romanţei, inundă sala enormă cu
romanţe şi tangouri nespus de frumoase, şi poeta Lidia Grosu vorbește despre
puterea şi "revolta metaforei", şi Vasile Căpăţână şi Andrei Vizir
despre diplomaţia populară a poetului, şi plasticianul G.Vrabie despre
colaborarea
dintre poeţi şi pictori...şi trece o oră, şi trec două ore, trei... timp
în care peste 100 de cetăţeni trăiesc în Acest timp al iubirii... al iubirii de
viaţă.
Şi văd ochii senini ai femeii pe care am invitato la lansarea de carte şi privirea ei îmi vorbeşte că în aceste clipe, în aceste ore, în această zi geroasă Ea trăieşte acest timp al iubirii... Şi femeia se apropie de mine, şi-mi zice în şoaptă... Da, doamnă poet, uite că există şi altă lume, decât cea de la micul ecran... Cum să-i facem şi pe demnitarii noştri să descopere Acest timp al iubirii, să se dezică de timpul urii pe care chiar ei îi produc.
Şi eu îi răspund, nu în şoaptă, ci în glas, fără să mă întreb cât este de important ce zic: aceasta depinde de noi, de fiecare dintre noi... fiecare cetăţean să ştie ce timp, ce lume să aleagă... Anume când fiecare în parte nu va fi indiferent de cele ce se întâmplă cu aproapele său, ce se întâmplă cu vecinii săi, pe scara unde locuieşte, în curtea în care privesc geamurile propriului apartament, pe strada sa, în satul sau oraşul său... atunci cei care produc un timp al dezmăţului şi groazei vor fi intimidaţi, vor fi demascaţi, vor fi acuzaţi şi poate că vor fi traşi la răspundere şi vor rămâne tot mai puţini...
Şi femeia îmi continuă gândul: cine are îndrăzneala şi ce să facă când vede sub geamurile sale cum noaptea a apărut încă un chioşc, şi mai ales cu băuturi alcoolice, care lucrează zi şi noapte – de parcă am fi o ţară de alcoolici. Şi ce poate face un om simplu dacă de luni până luni, şi în zi de Boboteză, şi în zi de Sf. Paşti, vede sub geamurile sale cum mişună toată noaptea puzderia de indivizi la care cu mare dispreţ le-aş zice hoituri, căci cum altfel să-i numeşti pe traficanţii de carne vie, pe traficanţii de droguri, pe traficanţii de alcool amestecat numai ei ştiu cu ce, căci cei care se avântă să folosească careva băutură nici prin cap nu-i trăsneşte cum îşi otrăvesc creierul, cum înnebunesc zi de zi, căci mergând prin baruri, pe la chioşcurile şi terasele de la fiecare pas cu băuturi spirtoase – foarte mulţi dintre ei şi-au pierdut deja discernământul... Eu nu zic de nişte bătrâni gârboviţi de ani şi părăsiţi de cei apropiaţi, ci de tineretul nostru de 15-35 de ani, de foarte multă lume tânără, de fete şi flăcăi, de cei care ar trebui să nască copii sănătoşi, să producă ceva de folos lor şi societăţii... Iar hoiturile acestea, care-i absorb în lumea lor, au acoperire la poliţie, în justiţie sau în careva partide politice, nu se mai ruşinează că-i vezi, că-i priveşti, că-i fotografiezi chiar – nu se intimidează la unu de noapte, la două de noapte, la trei de noapte... până-n zori încarcă şi descarcă fetele îmbâcsite cu alcool şi droguri... şi le transportă toată noaptea de la un client la altul, de la un hotel la altul, de la un apartament la altul, de la un subsol la altul (numit bar, discotecă, restaurant, saună, club sau cum se mai numesc aceste localuri)... posibil că dimineaţa acea fată sau tânără femeie nici să nu cunoască şi nici să nu ştie că a ieşit din acea cameră sau acel subsol (mai bine zis, a fost scoasă), fără să ştie unde a fost dusă, de câţi indivizi a fost violată, fără să cunoască ce boli a înşfăcat şi ce boli răspândeşte la rându-i... şi părinţii lor de la ţară sau plecaţi la munci în străinătate nici în cele mai groaznice vise nu-şi închipuie şi nu cred că toate acestea se întâmplă cu fiicile şi fiii dânşilor veniţi în marele oraşe fie la studii fie să caute de lucru...
Şi aşa săptămână de săptămână, lună de lună, an de an, căci, precum a zis un poliţist din echipa lui papuc, foarte repede avansat la gradul de colonel în anii de după 7 aprilie 2009: dacă careva din aceste "târfe" îşi aminteşte ceva, o închidem într-un garaj şi trecem pe la ea un batalion de carabineri... că ea nu-şi va mai aminti nici cum o cheamă...
Iată în ce lume trăim... zise foarte trist femeia.
Şi femeia îmi spune şi îmi spune lucruri dureroase şi groaznice pe care le cunoaştem cu toţii nu de azi şi despre care şi presa mondială recent a scris.
Şi eu îi zic cu glas tare ca să audă şi femeia şi ceilalţi din jur: lucrurile se vor schimba când fiecare dintre noi şi toţi împreună nu vom fi indiferenţi... Când fiecare va dori să facă din viaţa lui o sărbătoare. Şi poate că mai multă lume se va respecta pe sine, pe cei din jur, şi chiar pe cei de la cârma ţării, şi va trăi un timp al iubirii pentru ziua de azi şi pentru ziua de mâine...
Mai întâi a fost cuvântul...
Mai întâi a fost cuvântul... Oamenii de bunăcredință cunosc
acest lucru și țin cont ce fel de cuvinte răspândesc zilnic. Din acest motiv,
oamenii de cuvânt, dacă și-au dat cuvântul – pot și să se jertfescă chiar, să ajungă
până la sacrificiu – dar își vor îndeplini cuvântul dat. Cu toate că am avut un
accident în toamna trecută – am desfășurat acest mare eveniment de la Palatul
Național care s-a numit Balul Micului
Prinț, deorece la sute de copii dădusem cuvântul că vom desfășura această
minunată lecție deschisă: ”EU AM DREPTUL”... Am fost mirată de câți părinți,
prin vocea copiilor dânșilor, au dorit să vorbească despre drepturile omului...
A fost prima lecție de felul acesta, cred eu, chiar în toată Europa...
Dar uite
că ne este dat să trăim și să vedem un altfel de comportament, un alt fel de
cetățeni... Și nu vorbim acum de niște bețivi, drogați, escroci... Nu e vorba
de persoane din lumea criminală... Ci, constatăm, cu mare uimire și durere în
suflet, că e vorba de unele persoane publice... Da... se plodesc, mai ales în
ultimul timp, un fel de cetățeni, un fel de persoane publice care aruncă
cuvintele de jur împrejur și se pare că seara nu mai țin minte ce au zis
dimineața, iară
dimineața
nu-și amintesc ce au vorbit aseară. Spre marele lor regret, lumea ține minte
fiecare cuvânt al lor, din simplu motiv că vrea să-i ia în serios. Pentru că
sunt persoane care s-au aburcat sus de tot, la putere, cu ajutorul nostru, al
alegătorilor. Iară alegătorul moldovean (indiferent că e român, găgăuz, rus
etc.) – se dovedește a fi un alegător cu mare suflet. De zic aceasta? Afirm că
alegătorul moldovean are suflet, din motivul: ca nimeni altul a îndurat 20 de
ani foame, întuneric, frig... și, văzând că veneau la putere nomenclaturiștii,
din vechiul sistem, îi lăsau să vină... și cum veneau, așa și îi plecau, uneori
chiar blestemați... pentru toate faptele lor...
Dar
uite, ca să i se scuipe alegătorului în suflet atât de obraznic precum
procedează unii politicieni azi, și nu o singură dată, ci aprope că zi de zi, pe parcursul ultimilor doi ani... -
alegătorul moldovean încă nu a mai văzut. Prin imtermediul unor spectacole
politice de prost gust și a unui circ foarte intens mediatizat, aceste persoane
publice au bruscat alegătorul, uneori zicându-i foarte obraznic: NOI FACEM CE DORIM, PENTRU CĂ VOI, MULȚIMEA,
NU PRICEPEȚI CE FACEM NOI, BĂIEȚII ISTEȚI... Posibil că sunt isteți, dar uite că deștepți,
după cum am crezut noi, alegătorii în acel an 2009, nu prea ne-au dovedit că
sunt.
Și dacă
alegătorul moldovean a fost ținut în întuneric, frig și foame de cei care azi
se împing în prim plan deja prin propriile odrasle, dacă îndura și îndură chiar
și genocidul despre care, cred eu, e
timpul să se vorbească - și cu toate acestea, alegătorii au rămas a fi cu
suflet, pentru că au avut un vis, un ideal, o mare dragoste de neam și
patrimoniul ei cultural, - apoi azi, după ce a fost distrus acest patrimoniu,
cînd se închid școlile, dragii mei politicieni, nu fiți atât de obraznici și
încrezători că veți fi iarăși aleși. Da, poporul a fost ținut în frig, foame,
întuneric – dar nu a fost încă îndobitocit. Lucru pe care, mi se pare, că unele
persoane publice încercă să-l producă cu foarte mare aroganță și obrăznicie
chiar... Eu personal, nu mi-am închipuit vreodată că (dacă ești un om,
bineînțeles, și ești treaz, nemaivorbind, dacă ești persoană publică
importantă) cum, la una dintre cele mai sfinte sărbători precum este Limba noastră cea română, să te arăți la
toate posturile TV în chiloți uzi și lipiți de corp... Cum să-i numești pe
partenerii tăi, care te-au făcut cel care ești azi, cu fel de fel de cuvinte,
și să nu conștientizezi că, dacă le zici cum ți se par, iară tu stai la o
gămadă cu ei – ești și tu la fel. Cum, tu, executivul, să zici că președintele
parlamentului e nimeni, un simplu deputat, pe care tu, anume TU, cu literă
mare, îl dai fară când dorești... Chiar
să nu cunoști, din funcția pe care o ocupi, că într-o republică
parlamentară
președintele parlamentului este primul om în stat? Dacă primul om din vârful
piramidei puterii e nimeni – înseamnă că toată piramida nu reprezintă nimic
pentru noi, alegătorii...
Iată,
din păcate, dispoziția, cu care noi, alegătorii, întâmpinăm și petrecem
sărbătorile de iarnă, cele pe stil nou și cele pe stil vechi, cu gândul, că la
finele lor vor avea loc alegeri prezidențiale... Pe cine, credeți, că îl veți
alege, domnilor? Pe un prieten a celei mai puternice structuri oligarhice,
ieșită sau, mai bine zis, scoasă recent pe orbita politichiei basarabene, și
numită pompos ”grupul lui Dodon”? Să nu țineți minte voi, mari patrioți, că ani
la rând ministerul de finanțe, ministerul economiei și întreg guvernul a fost
pe mâinile celor două persoane, și toate sumele fabuloase care veneau din
occident și din alte părți doar ei, doi, știu unde au fost depozitate. Acum, acest grup oligarhic, poate cel mai
bogat din țară, îmbogățit pe chinul poporului plecat în robie, aceste două
persoane să țină în suspans toți alegătorii țării și să dicteze întregii clase
politice tot ce le dorește sufletul lor, roșu, sau, cine știe, poate că
stăpânul lor, cel care, deținând documentația guvernului, posibil a descoperit
careva din fraudele lor...și îi are acum la caremul lui...
Ce să zic, în loc
să fie trași la răspundere, acest grup este dat drept ”salvatorul națiunii”...
Domnilor, nu ne impuneți să strănutăm pe cinstea și onoarea de politician.
Acest grup poate fi salvatorul celui care-i venerează, numai nu salvatorul
națiunii. Decât să dați mica biruință din 2009, susținută de alegători și în
2010, pe mâna acestui grup oligarhic, anunțați mai bine alegeri anticipate și
descoperiți marea noastră dragoste față de voi și față de ”salvatorii
națiunii”. Dacă nu vă este frică – faceți acest lucru. Noi nu vrem să fim
”salvați” de acest grup oligarhic, numit grupul Dodon.
pentru Vocea
Basarabiei,
ianuarie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu