Din cartea "Poetul metaforei în flăcări - Renata Verejanu"
OFRANDA CELESTĂ A POEZIEI SAU MAGIA REVELAŢIEI
IV. Între echilibrism şi vizionarism
Sunt molecula ce-a respiră mileniul trei.
Renata Verejanu
Poezia este ofranda celestă a Poetei pe care o dăruie alor săi de decenii la
rând cu aceeaşi sete nestinsă, neînvinsă de nicio vicisitudine existenţială. Mai
aproape ca toate de inima Creatoarei a fost şi este întotdeauna în pofida
tuturor circumstanţelor mai mult sau mai puţin prielnice activităţii sale
literare de un ordin sau altul ideea de Om. De la poezie la cântec versurile
Dumneaei au avut acel dar vital şi imaginar al cuvintelor de a ne purta pe
urmele de foc interior şi de noroc omenesc ale personajului ei liric (alias ale
autoarei…) înaripat de duhul zborului şi de chemarea de a înălţa şi de a celebra
ideea de Om şi de Adevăr, de a ne contopi firesc cu însăşi imaginea de trăire
dinspre tot ce-i frumos şi netrecător. Deceniile de activitate fructuoasă şi
generoasă cristalizate în scrierile ce i-au marcat destinul au relevat în fond
atât făgaşurile liricii etico-civice, practicate de autoare dintr-o chemare de
acasă, de Sus şi de jos, în speranţa unei manifestări fireşti evolutive pe
măsura eforturilor intelectuale şi literar-artistice cu de la sine putere. Mai
mult, de la volumul de debut din 1979 „Până la dragoste” la antologia de autor
„Eu am ştiut să fac din viaţa mea o sărbătoare” (2012) Renata Verejanu, care a
cunoscut prin publicaţiile în alte limbi europene şi din spaţiul exsovietic de
altădată, din secolul al XX-lea, o nouă ascensiune în prodigioasa ei activitate
scriitoricească propriu-zisă, se evidenţiază ca o individualitate distinctă în
peisajul literelor noastre.
(Vezi la Reflecţii critice)
Tudor Palladi
